Articulatie metatarsofalangiana
Conținutul
Tratament pentru artroza articulației metatarsofalangiene
Articulația gleznei este o structură foarte stabilă, cunoscută sub numele de morteză, care permite mobilitatea piciorului în sus și în jos. Partea din spate a piciorului este alcătuită de Talus și Calcaneu. Talusul se articulează cu Calcaneul prin articulația subtalară, care permite piciorului să se balanseze dintr-o parte în alta.
Partea mijlocie a piciorului este alcătuită dintr-un grup de 5 oase: Navicularul, Cuboidul si 3 oase cuneiforme, numite oasele tarsiene anterioare. Oasele tarsiene posterioare Astragalul si Calcaneulformeaza cu oasele Navicular si Cuboid articulația mediotarsiană numită și articulatia Chopart. Cele 5 oase tarsiene anterioare se articulează între ele formând 5 articulații intertarsiene. Când mușchii gambei și piciorului produc răsucirea piciorului într-o anumită direcție, aceste articulații se blochează și formează o structură foarte rigidă.
Medic specialist Reumatologie Medic specialist Medicina interna Artrocenteza punctia articulara este manevra prin care orice articulatie - mare sold, genunchi, glezna, umar, cot sau mica radiocarpiana, metacarpofalangiene, metatarsofalangiene, interfalangiene mana si picior - este punctionata cu seringa si ac steril de calibru diferit in functie de cazul respectiv. In mod uzual, lichidul articular este testat pentru biochimie glicemie, LDH, proteine, acid uricimunologie factor reumatoid, complement C3, C4citologie si culturi. Astfel se pot stabili cu certitudine diagnostice precum poliartrita reumatoida cand imunologia specifica din sange este negativa, guta care in puseu poate sa aiba articulatie metatarsofalangiana asemenea acidul uric seric in limite normale sau puseu de guta la nivelul unei articulatii afectate in prealabil de o afectiune degenerativa precum gonatroza, artrita septica cu identificarea certa prin culturi a agentului patogen care a determinat afectiunea.
Când sunt răsucite în direcția opusă, acestea se relaxează și permit piciorului să se conformeze cu orice suprafață cu care vine în contact. Oasele tarsiene vin în contact cu cele 5 oase lungi ale piciorului numite oase metatarsiene, formând articulația tarso-metatarsiană articulația Lisfranc.
La nivelul acestei articulații nu se produc prea multe mișcări. Picioarele se termină cu oasele degetelor, numite falange.
Înțelegerea tulburărilor articulare metatarsofalangiene (MTP)
Fiecare deget este alcătuit din 3 falange: proximală, medie și distală, cu excepția degetului mare, care este alcătuit doar din 2 falange: proximală si distală. Articulațiile dintre oasele metatarsiene și falangele proximale se numesc articulații metatarsofalangiene.
Între falangele degetelor de la picioare se află articulațiile interfalangiene. Oasele metatarsiene împreună cu falangele formează antepiciorul, iar mobilitatea articulațiilor de la acest nivel articulatie metatarsofalangiana un rol foarte important pentru deplasare.
Metatarsophalangeal Joint structure ANKLE FOOT COMPLEX
Degetul mare, adică Halucele, joacă cel mai important rol la mers, iar prima articulație metatarsofalangiană este o zonă comună pentru problemele de la nivelul piciorului. Ligamentele și tendoanele Ligamentele sunt fascicole de fibre conjuncteve puțin elastice și foarte rezistente. Ele leagă oasele dintr-o articulație.
Suprafețele articulare[ modificare modificare sursă ] Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de un strat gros de cartilaj hialin, a cărui grosime maximă 2 mm se află la nivelul șanțului scripetelui și pe povârnișul medial. Fiecare din cele două suprafețe articulare descrise mai sus pot fi considerate ca reprezentând un segment de circumferință.
Tendoanele se aseamănă ca structură cu ligamentele și au rolul de a atașa mușchii pe oase. Tendonul Ahilean este cel mai mare și cel mai important tendon pentru mers, alergare și sărituri.
Acesta atașează mușchiul triceps sural de osul călcâiului, pentru a permite ridicarea pe degetele de la picioare. Tendonul m. Acest tendon asigură susținerea bolții plantare și permite întoarcerea piciorul spre interior.
Pe degetele de la picioare se atașează tendoane care îndoaie degetele în jos sau le îndreaptă.
- Artroza — ce este, tratament si simptome Tratamentul osteoartrozei și condrozei în recenzii din China Se caracterizează prin deficiență enzimatică pentru defalcarea compușilor purinici, datorită căruia acidul uric se acumulează în corpul uman.
- Sportivii care participa la activitati de impact care implica extremitatile inferioare prezinta adesea leziuni ale talpii, incluzind metatarsalgia.
- Boala artrozică — simptome, tratament, de ce apare — acveplus.
- Masaj pentru durerile lombare
- Dureri în diagnosticul articulației genunchiului
Ligamentele piciorului sunt mici și alcătuiesc capsula articulară din jurul fiecărei articulații a piciorului. Întreaga structură arhitecturală a piciorului este susținută pe fața plantară prin intermediul a 2 formațiuni fibroase complexe: aponevroza plantară superficială și aponevroza plantară profundă.
Aponevroza plantară superficială este cea mai importantă contribuind la menținerea bolții plantare în poziție ortostatică.
Meniu de navigare
Mușchii piciorului Asupra piciorului intervin toți mușchii gambei plus alți 20 de mușchi proprii piciorului. Cea mai mare parte a mișcărilor piciorului este realizată de mușchii gambei, tendoanele cărora se atașează pe diferite oase de la nivelul piciorului. Contracția acestor mușchi permite mobilizarea picioarelor pentru staționare, mers, alert și sărituri. Mușchi proprii ai piciorului se dispun pe 4 regiuni distincte: una dorsală și 3 plantare.
Mușchii plantari acționează în principal ca un grup în timpul fazei de sprijin, susținând arcurile piciorului. Ei rezistă la forțe care tind să reducă arcul longitudinal în timp ce greutatea este primită de călcâi și este apoi transferată la articulatie metatarsofalangiana metatarsienelor și articulatie metatarsofalangiana halucelui.
Mușchii devin mai activi în faza finală a mișcării pentru a stabiliza piciorul în vederea propulsiei desprinderii.
Un cuvânt de la Verywell Oasele tale metatarsiene sunt oasele lungi care leagă glezna de degetele de la picioare.
În același timp, ei sunt capabili să perfecționeze eforturile mușchilor lungi, producând supinația și pronația necesară platformei piciorului de a se acomoda cu terenul denivelat. Inervația piciorului Inervația piciorului este asigurată de: Articulatie metatarsofalangiana — de nervul sural, care se prelungește distal până la capul osului metatarsian I.
Superior — de nervii peronieri superficial și profund. Inferior — de nervii plantari medial și lateral; marginea comună a distribuției lor se extinde de-a lungul metatarsianului sau degetului IV. Lateral — de nervul sural, care inervează și o parte din călcâi. Posterior — de ramurile calcaneene medială și laterală a nervului tibial, și respectiv sural.
Anatomia piciorului
Vascularizația piciorului Arterele piciorului sunt ramuri terminale ale arterelor tibiale anterioară și posterioară și sunt reprezentate de artera dorsală a piciorului și arterele plantare.
La nivelul piciorului există vene superficiale și profunde. Venele profunde sunt grupate în perechi de vene anastomozate între ele.
- Artrita articulațiilor degetelor și picioarelor
- Periartrita scapulohumerala tratament
- Artroza articulației metatarsofalangiene Tratamentul artrozei articulației metatarsofalangiene
- Articulația talocrurală - Wikipedia
- Cusături durere în articulațiile degetelor de la picioare
- Înțelegerea tulburărilor articulare metatarsofalangiene (MTP) - Sănătate -
Venele superficiale sunt subcutanate. Drenajul venos al piciorului are loc predominant către venele superficiale principale. Vasele limfatice ale piciorului au originea în plexurile articulatie metatarsofalangiana.
Vasele colectoare sunt formate din vase limfatice superficiale și profunde care însoțesc venele superficiale și principalele mănunchiuri vasculare.
